În fiecare an, la San Bartolomé de Pinares, un sat pitoresc aflat la aproximativ 100 km nord-vest de Madrid, străzile se umplu cu foc, fum și cai conform unei tradiții care datează de secole: Las Luminarias: festivalul în care caii sunt trecuți prin flăcări în ajunul Zilei Sfântului Anton Abate, protectorul animalelor domestice. Acest obicei se bazează pe o veche credință conform căreia focul și fumul pot purifica și proteja animalele pe tot parcursul anului. Localnicii consideră că ritualul oferă o binecuvântare spirituală și fizică cailor simbol al forței, libertății și legăturii om-animal în tradițiile rurale spaniole,
Origini și simbolism
Ritualul Las Luminarias își are rădăcinile într-o veche nevoie de protecție și sănătate pentru animalele de povară, vitală pentru comunitățile agricole din centrul Spaniei. Se spune că tradiția a început după ce o epidemie misterioasă a decimat animalele satului; de atunci, focul și fumul au devenit simboluri ale vindecării și purificării, menite să alunge boala și nenorocirea. În multe culturi antice, focul era asociat cu elemente transformatore și sacre: distruge impuritățile, purifică și reconectează ceea ce este fizic cu ceea ce este spiritual. Ritualuri similare cu elemente de foc și fum apar și în alte tradiții din Europa și din lume, fie sub forma iluminării comunităților, fie prin treceri simbolice de purificare.
Atmosfera este mistică: în ajunul Zilei Sfântului Anton Abate, localnicii adună mănunchiuri de ramuri uscate și le aranjează în grămezi de o parte și de alta a străzii. După ce se lasă întunericul, aceste grămezi sunt aprinse și ard ca niște coloane de flăcări înalte. În acel moment, caii, călăreți de proprietarii lor, traversează sau sar peste flăcări și prin norul dens de fum.
Pregătirea cailor și semnificația practică
Pregătirea cailor pentru Las Luminarias este minuțioasă: coada animalelor este înfășată în bandă rezistentă la foc, iar coamele sunt împletite și uneori unse cu substanțe protectoare pentru a reduce riscul de ardere. În unele descrieri, se spune că propria transpirație a calului îi protejează blana, iar copitele nu rămân aprinse mai mult decât o fracțiune de secundă atunci când trec prin foc. Aceste practici au și o latură practică: ele sugerează respectul localnicilor pentru animale nu ca simple unelte, ci ca tovarăși de muncă. În trecut, pierderea unui cal însemna pierderea unui membru esențial al gospodăriei, iar prin urmare ritualul a devenit un act de protecție și întărire a legăturii dintre om și animal.
Reacții moderne: critici și controverse
În ultimii ani, tradiția a atras și critici din partea organizațiilor pentru protecția animalelor, care o descriu ca pe un ritual periculos, nejustificat și potențial traumatic pentru cai. Unii activiști consideră că forțarea animalelor să sară prin flăcări este o formă de cruzime, iar termenul de „purificare” este mai degrabă un mit decât o realitate demonstrată. Pe de altă parte, susținătorii localnici subliniază că multe generații de cai au trecut prin ritual fără răni serioase, iar tradiția este păstrată cu grijă și respect pentru siguranța animalelor. Ei argumentează că ritualul nu ar trebui să fie abolizat, ci adaptat sau supravegheat pentru a proteja bunăstarea animalelor într-un mod mai eficient.
Dimensiunea culturală și spirituală
Ritualul de purificare prin foc și fum transcende simpla tradiție locală; el reprezintă un pod între credințele populare, rolul religionar și comunitatea rurală. Las Luminarias ne oferă o privire asupra modului în care comunitățile umane au folosit elementele naturale focul și fumul ca instrumente simbolice pentru a marca tranziții, pentru a cere protecție divină și pentru a reafirma legătura profundă dintre om și natură.
Într-o lume globalizată, unde tradițiile locale sunt înlocuite cu sărbătorile internaționale, festivitatea din San Bartolomé de Pinares rămâne o expresie a identității culturale, în care trecutul și prezentul converg într-un spectacol încărcat de semnificații.
Concluzie
Ritualul spaniol de purificare al cailor prin foc și fum, prin Las Luminarias, rămâne unul dintre cele mai bune exemple de convservare a tradiției rurale europeane. El îmbină vechi credințe legate de sănătate și protecție cu spectaculozitatea ceremonială, dar și cu dezbateri moderne despre bunăstarea animalelor. Independența tradiției față de criticile externe și respectul pentru animalele participante arată cât de puternică este legătura oamenilor cu aceste ritualuri și cât de importantă rămâne cultura în păstrarea identității comunitare.
(Autor:Alexandru Eduard Balaci, preluare Rador)
