La 26 de kilometri de Târgu Mureș, în satul Călimănești, comuna Fântânele, se află un conac construit începând cu anul 1740 de către György Simény, cunoscut ulterior ca Simén, în care marele poet al Ungariei, Sándor Petőfi, a servit ultimul său prânz înainte de a dispărea pe câmpul de bătălie de la Sighișoara din 30-31 iulie 1849, acolo unde armata țaristă a învins oastea revoluționarilor maghiari conduși de generalul polonez Jozsef Bem, arată un reportaj Agerpres.
‘Binecuvântată să fie această casă în care marele nostru poet, Petőfi Sándor a prânzit pentru ultima dată pe 30 iulie 1849’, se arată pe o placă de marmură amplasată pe peretele dinspre stradă a conacului Simén din Călimănești, cunoscut acum ca Petry Estate Winery.
De altfel, tot interiorul conacului, restaurat de către noul proprietar începând cu anul 2006 până în 2016, după ce l-a preluat într-o stare avansată de degradare, poartă amprenta marelui poet al Ungariei, care, pentru maghiari, are aceeași însemnătate ca Mihai Eminescu pentru români.
Istoria personalităților care au trecut pragul conacului Simén din Călimănești nu se oprește aici, iar acest fapt este dezvăluit pe aceeași placă de marmură, scrisă în limba maghiară, care spune că pe aici a trecut și cel mai mare scriitor maghiar, Mór Jókai, documentele vremii arătând că acesta își căuta prietenul dispărut în timpul bătăliei de la Sighișoara.
‘În timpul călătoriei sale în Transilvania, a stat în această casă scriitorul ungar Jókai Mór, în 18-20 mai 1853’, găsim înscris pe placa de marmură.
Istoricii spun că între cei doi mari oameni de cultură maghiari a existat nu doar o prietenie, ci și o camaraderie, aceștia numărându-se printre inițiatorii Revoluției de la 1848-1849, atunci când, în 15 martie 1848, la Cafeneaua Pilvax din Budapesta, Sándor Petőfi a recitat pentru prima dată poezia Cântec Național (Nemzet Dal), iar Mór Jókai a citit cele 12 puncte ale Proclamației.
‘Este un conac care datează din secolul al XVIII-a lea. Acest conac a aparținut familie Simén – o familie de nobili maghiari care a deținut conacul până la al Doilea Război Mondial. Conacul a fost construit între anii 1740-1780. La construirea conacului s-au folosit materiale din jurul locului și a fost construit de meșterii locali. După Al Doilea Război Mondial, familiile de nobili și-au pierdut mare parte din avere. Așa s-a întâmplat și la Călimănești, unde familia Simén a fost alungată din acest loc, iar Partidul Comunist a pus stăpânire pe terenurile familiei, respectiv pe clădirea de reședință a familiei. După colectivizare, pământurile familiei au fost preluate de către CAP, clădirea aceasta a funcționat ca birouri pentru CAP-ul local. În timpul regimului comunist clădirea a ajuns într-o stare destul de degradată, nu s-a investit pentru menținerea ei. După anul 1989, când au fost restituite clădirile către moștenitorii familiei Simén, aceasta era într-o stare foarte degradată. A fost predată către administrația locală, iar Primăria din comuna Fântânele a folosit clădirea ca centru de cultură, cămin cultural’, a declarat, pentru AGERPRES, profesorul de istorie Istvan Rozsa.
Cât despre dispariția poetului Sándor Petőfi în timpul bătăliei din 30-31 iulie 1849, după ultimul prânz de la Călimănești, arheologii au reușit, în urma unei cercetări arheologice, să stabilească exact câmpul pe care s-a purtat bătălia de la Sighișoara din 30-31 iulie 1849, între armata țaristă și cea a revoluționarilor maghiari.
Moartea poetului Petőfi Sándor, care avea doar 26 de ani, este învăluită în mister și în prezent, iar din acest motiv a generat numeroase teorii, speculații și legende: una spune că ar fi fost luat prizonier de către ruși, alta că ar fi fost văzut grav rănit și ar fi murit în zona numită acum Fântâna Șpanului, din apropiere de Vânători, iar alta că ar fi fugit cu o rusoaică.
Mai există încă o teorie, care spune că, în urma uciderii generalului rus Grigori Iakovlevici Skariatin, cel care conducea armata țaristă, în bătălia de la Sighișoara, în semn de răzbunare, rușii nu ar mai fi cruțat pe nimeni și nu ar mai fi luat prizonieri, iar Sándor Petőfi s-ar fi numărat printre victimele acelui măcel, fiind îngropat într-una dintre cele trei gropi comune din incinta Ansamblului Memorial Petőfi din Albești.
