Ați auzit de Svinița? Probabil că majoritatea nu. Este cea mai mare comunitate de sârbi din România localizată pe Clisura Dunării. Practic este la mijlocul Clisurii, care începe de la Orșova si se termină la Moldova Nouă pe circa 70 de kilometri. Sau invers. Depinde de unde vii.
Șvinița a devenit celebră pentru smochine. Din cauza climei mediterane, dar in ultimul timp se „prind” kiwi, lămâi si alte fructe specifice altor zone. Aici are loc la fiecare final de august Festivalul Smochinelor cu țuica si dulceața de smochine care au făcut Svinița celebră.
Clisura sau Cazanele Dunării seamănă cu fiordurile norvegiene. Are și ceva din Capri. Este împărțită intre Mehedinți și Caras Severin. Inundată de pensiuni in ultimii ani, construcții haotice, servicii proaste, prețuri aproape ca la mare, la Svinița este cu totul altceva. Cu 22 de kilometri de Coastă are puține pensiuni, nu îți urlă manelele in cap ca la Eselnița și Dubova, „vedetele” de pe Clisură in Mehedinți. Dar și in partea din Caraș sunt multe locuri frumoase și chiar dacă de pe un vaporaș de pe Clisură nu vedeți fiorduri ca in Norvegia printre munți la drumeție le găsiți. Și sunt peste Bigăr. Dar trebuie doar să ajungi la ele…
Dar Svinița nu înseamnă numai smochine, kiwi, lămâi si probabil cât de curând ananas sau alte plante exotice. Aici se află Olimpul Clisurii, vârful Trescovăț, aflat vis a vis de celebrul muzeu din Serbia Lepenski Vir, unde au fost descoperite cele mai vechi oseminte din Europa cel puțin de acum aproape 10.000 de ani.
Pe vremuri cei de la Lepenski se rugau de peste Dunăre la Trescovăț, un vârf in Munții Almăjului, situat undeva pe la 700 si metri. Mulți fac drumeții aici, iar priveliștea de sus bate toate vederile. Iar simbolistica locului este una specială. E o liniște in jur si o vedere fantastică!
Aproape de apă la Svinița vezi „pintenul” de stâncă de pe malul sârbesc, numit Greben, care intră mult în Dunăre, formând un golf în care s-a aflat, până la construirea hidrocentralei porțile de Fier, insula Poreci, inundată de apele lacului de acumulare format. Legenda spune că pe această insulă s-ar fi născut vestitul haiduc Baba Novac (Nowak) iar în stânca din mijlocul apei natura parcă i-a sculptat chipul. În jurul moșiei dăruite lui Baba Novac de către Mihai Viteazul s-a dezvoltat cartierul craiovean Brazda lui Novac. În 2005, formația Phoenix lansează albumul Baba Novak, care conține melodia omonimă, dedicată cunoscutului haiduc. Piesa a fost compusă de Nicolae Covaci în jurul anului 1980 și inițial s-a numit „The Tale of Baba Novak”, având versuri în limba engleză, scrise de John Lodge (basistul formației The Moody Blues).
Svinița mai are si Cetatea Trikule, din care din păcate din cele 3 turnuri de pe malul Dunării doar două mai sunt pe pământ, unul stă să se scufunde. La Tricule (Treicule, Tri Cule, Tri Kule), pe malul Dunării, se găsesc resturile Cetății Tricule, o fortificație medievală din secolele XI-XVI. Turnurile au fost odinioară părți ale unei stații vamale austriece, care s-a construit și s-a dat în funcțiune după Acordul de Pace de la Iași, din 1792. Aici au fost găsite fragmente ceramice hallstattiene, dar și materiale ceramice din Epoca romană timpurie (secolele II-III), fragmente ceramice de secol IV și fragmente ceramice cenuşii-negre nesmălţuite, unele lucrate la roata înceată iar altele cu mâna, predominând oala tip borcan. A fost identificată şi o monedă datând din timpul lui Manuel I Comnenul.
Și Șvinița are mai mult mai multe legende dintre care multe sunt, de fapt, date istorice cunoscute de inițiați, dar puțini din România își bat capul să promoveze aceste lucruri. Dacă eram in Italia sau Spania pe o piatră de data mai recentă se lua minim 10 euro taxă de intrare. Aici e gratis și nu e aglomerație…
Șvinița are încă un Sfat al Bătrânilor. Aici ouăle se bat de Paște.
Prima atestare documentară a aşezării datează din 24 februarie 1430, când Sviniţa apare într-un document al cavalerilor teutoni care prezenta inventarul cetăţilor de la Dunăre preluate de la cavalerii ioaniţi. Denumirea de Sviniţa se pare că vine de la Viniţa – „viţă de vie” în limba slavă, pe teritoriul actual al satului aflându-se în trecut plantaţiile de vie ale sviniţenilor care vieţuiau cu aproximativ un kilometru mai jos, pe malul vechi al albiei Dunării. Locul se numea „La Pivniţe”, aici fiind multe beciuri din piatră (multe din ele sunt temelii ale caselor actuale) în care se păstra un vin atât de bun încât se zice că era printre preferatele împăratului de la Viena, până la 1902-1903 când filoxera a distrus toate viţele nobile cultivate în România.
Lângă Svinița chiar dacă ține de Dubova se află Eibenthal, raiul cehesc de pe Clisură, pe care merită să îl vezi….
Grupul care editează Flux 24 a lansat recent Turist24.ro si foarte curând va lansa si un canal de YouTube unde veți vedea reportaje interesante și de pe Clisură. Si de la Svinița si Eibenthal, dar nu numai. Mergem in toată lumea…
*text difuzat pe flux24.ro și turist24.ro
